Cum au aparut implanturile dentare?
by Pierderea dintilor nu ne afecteaza doar fizic, ci si la nivel psihologic. Astfel, ideea de inlocuire a dintilor nu este noua, ci dateaza inca din Antichitate, pe cand dintii oamenilor erau construiti astfel incat sa sfartece alimentele crude sau foarte tari.
In mod surprinzator, lipsa dintilor a fost o problema pe care au avut si popoarele vechi, printre care cele egiptene, chineze si chiar mayasii, motiv pentru care inca din acele vremuri acestia au testat tehnica implantului dentar folosind mai multe materiale si punand bazele tehnicii folosite in zilele noastre.
Astfel, procedurile moderne de implant dentar au inceput sa prinda contur in anii 30, iar tehnologia moderna ii ajuta pe specialistii in implantologie sa le ofere pacientilor rezultate estetice si functionale remarcabile.
Intai de toate – ce este implantul dentar?
Implantul dentar este o piesa realizata din titan pur (99,95%), avand o forma asemanatoare unui surub. Acesta are misiunea de a crea o radacina artificiala in osul maxilar, acolo unde unul sau mai multi dinti naturali lipsesc, din diverse cauze.
Reconstructia dentara folosind un implant dentar se realizeaza prin doua segmente: intraosos (introducere implantului) si supraosos (prin amplasarea bontului protetic, peste care se amplaseaza o punte sau o proteza dentara).
Spre deosebire de modalitatile mai vechi de restaurare dentara, implantul dentar nu presupune ”sacrificarea” dintilor invecinati. Totodata, prin restaurarea cu un implant dentar Bucuresti, spre exemplu, pacientul se va bucura de beneficii estetice si functionale extraordinare, fara senzatia de ”artificial”.
Implanturile dentare inaintea erei noastre
In timpul sapaturilor arheologice din Honduras cercetatorii au descoperit craniul unei femei maya din anul 600 d.Hr. care avea mai multi dinti artificiali, ciopliti din scoica, asezati in orificiile dintilor lipsa. Aceasta a fost prima forma de implant dentar arhaic, iar radiografiile realizate au demonstrat faptul ca s-a format tesut osos similar ca cel gasit in jurul implanturilor dentare moderne.
De cealalta parte, egiptenii, care erau foarte atenti la infatisare, inlocuiau dintii lipsa cu unii realizati din diverse materiale, in special aur. Doar clasele superioare isi permiteau acest tratament, mai ales ca era destul de costisitor din pricina faptului ca se foloseau in special aur, argint, fildes sau pietre pretioase. In cazul persoanelor sarace, implanturile dentare erau constituite din os si scoica.
Implanturile dentare in Evul Mediu
Evul Mediu a fost caracterizat de lipsa apei, motiv pentru care bolile dentare au fost cel mai des intalnite probleme de sanatate. Astfel, multe persoane ramaneau fara dinti inca de la o varsta frageda, iar pentru a rezolva problema edentatiei acestia apelau la dinti imprumutati de la persoanele decedate.
Implantologia de secol XIX
Gratie evolutiei tehnologice si a medicinei, in 1806 s-a inventat primul dinte ”mineral”. Descoperirea a fost facuta de dr. Fonzi, care a dezvoltat o tehnica prin care acestia erau introdusi in locul lipsa si fixati cu un carlig din platina. Reusita a fost apreciata in intreaga lume, iar in 1809, Dr. Magillio (Italia) a implantat un dinte folosind un implant intraosos metalic.
Implantologia de secol XX
Implantologia dentara moderna a inceput sa se dezvolte inca din anul 1952, cand un om de stiinta suedez, dr. Per-Ingvar Branemark, a descoperit procesul de osteointegrare, care la inceput nu avea nicio legatura cu implantologia. Practic, omul de stiinta a studiat procesele posttraumatice ale tesutului si maduvei osoase, pentru care a introdus o camera in tesutul animalelor.
Titanul, descoperit in 1971, a fost indelung studiat pentru a se obtine forma cea mai pura, destinata implanturilor dentare moderne. Titanul este un material rezistent in cazul atacurilor chimice si la coroziune, mult mai sigur decat otelul.
Primul pacient al lui Brannemark a fost Gosta Larsson, care s-a oferit voluntar pentru studierea implanturilor dentare. I-au fost introduse 4 implanturi in maxilarul inferior, peste care s-au aplicat proteze dentare, iar dupa acest tratament Larsson a reusit sa duca o viata normala.
Abia in anii 70 implanturile dentare au capatat un aspect modern, iar experimentele cu materiale si forme au continuat. Un mare aport la implantologia moderna l-au avut dr. Schroeder si dr. Straumann, care au folosit aliajele noi in chirurgia ortopedica, apoi au aplicat aceste metode si la implanturile dentare.
In prezent, implanturile dentare nu mai sunt create din titan, ci tot mai des intalnit este zirconiul, un material biologic. Utilizarea zirconiului ca material pentru implanturi, bonturi si coroane dentare permite rezultate mai bune din punct de vedere estetic.